Simon Heere Heeresma (1932-2011) a fost un scriitor și poet neerlandez. A debutat în anul 1954 cu volumul de poezii Kinderkamer. A scris și pentru televiziune, precum și împreună cu fratele său Faber Heeresma, cu care publică sub pseudonimul Heeresma Inc. romanul Teninde in Dublin.

O zi la plajă este una dintre cele mai importante scrieri ale sale publicată in anul 1968. Este un roman psihologic care are la bază trei teme fundamentale: dependența de alcool, singurătatea și relația tată-fiică. În jurul acestora gravitează motivul prezent pe tot parcursul firului narativ, anume fluidul. Povestirea îl prezintă pe protagonistul Bernd în ipostaza tatălui obligat să îi ofere fiicei sale dragostea și atenția de care aceasta are nevoie. Walijne, fiica sa, avea permanent nevoie de cineva lângă ea, deoarece dizabilitățile o împiedicau să se miște ca un copil normal. Purta atele ortopedice. Bernd bea, poate și fiindcă fosta iubită a lui, Medusa, mama fetei, se căsătorise cu cel mai bun prieten al lui. Cartea prezintă o singură zi petrecută de tată împreună cu fiica sa la plajă. Cei doi se bucură de prezenta celuilalt, însă uneori frustrările din trecut ale bărbatului reapar și îl fac pe bărbat să se refugieze în alcool, viciu care îi amețeste și cel mai ascuns gând. Acest lucru se observă atât în intercțiunea cu cei din jur ( țipă și se ceartă cu necunoscuți doar pentru că parerile lor nu sunt în concordanță cu ale lui), cât și în atitudinea față de copilul său pe care îl lasă mereu in fața barurilor unde intra să își refacă stocul de băutură. Mica escapadă a celor doi se încheie brusc cu imaginea lui Bernd întins pe plajă, amețit de alcool, privind spre mare si realizând că Walijne lipsește, concluzia fiind că și-a pierdut copilul.

Romanul are și o ușoară notă ironică, demonstrând cât de ușor se poate duce de râpă o familie, dar și relația dintre tată și fiică din cauza unui viciu greu de controlat și greu de înteles pentru un copil mic, însă suficient de mare să resimtă într-un fel sau altul absența afecțiunii paterne. Întrebarea fără răspuns rămâne: Ce viitor poate avea Walijne, imagine a multor copii din ziua de azi, cu un așa exemplu în familie?

Text de Theodora Aristotel și Alexa Avram