Herman Koch, născut în 1953 la Arnhem, Țările de Jos, este apreciat pentru activitatea sa atât ca autor de limbă neerlandeză, cât și ca actor și realizator de emisiuni televizate și radio. În 1989 apare romanul său de debut, Red ons, Maria Montanelli (Salvează-ne, Maria Montanelli), însă atenția publicului internațional este captată de publicarea volumului Cina în 2009, care pune în lumină problema iubirii necondiționate a părinților pentru proprii copii.

Cum ai reacționa dacă l-ai recunoaște pe copilul tău în responsabilul unei crime ajunse în atenția întregii țări? Tocmai din cauza acestei probleme se întâlnesc cei doi frați, Paul și Serge, cu soțiile lor, Claire și Babette, la un restaurant pretențios din Amsterdam. Dacă la început discuțiile actanților se concentrează asupra unor teme ce cad în derizoriu, cum ar fi ultimele filme văzute sau destinațiile de vacanță favorite, odată cu înaintarea felurilor de mâncare comandate tensiunea dintre cele două familii devine din ce în ce mai evidentă. Ce se va alege de viitorul copiilor dacă lumea află că ei sunt vinovați de un comportament vandalic ce a dus la moartea unei persoane fără apărare? Dar de viitoarea carieră a lui Serge ca prim-ministru? Paul, personajul reflector, devine preocupat de propria stare psihică, iar Claire va face tot posibilul ca fiul lor să scape ,,basma curată”, chiar dacă asta înseamnă să acționeze imoral.

,,Cina” este un metaroman, care pune în evidență teme precum integritatea, politicianismul, rasismul, ereditatea, diferitele clase sociale, realizând totodată un portret al Țărilor de Jos dintr-o perspectivă unică, fără plasticizarea adevărului. Un roman tulburător despre relațiile de familie și depersonalizarea individului într-o societate în care fericirea personală este prioritară datoriei față de adevăr și de asumare.

,,Dacă ar trebui să dau o definiție a fericirii, atunci ar fi următoarea: fericirea își este suficientă sieși, n-are nevoie de martori”, ne spune Paul. După ce citești acest roman te vei întreba, cu siguranță, ce înseamnă fericirea personală, dacă ,,liniștea colibei tale”, deși susceptibilă, îți este suficientă.

Text de Andreea Bălteanu