“Mâhnirea Belgiei” de Hugo Claus, apărută în 1983, este o carte divizată în două părți. Prima se concentrează pe Louis, personajul principal și “mâhnirea” sa, iar partea a doua mai degrabă pe tabloul istoric belgian. Romanul este împărțit astfel pentru a pune accent, în prima parte, pe inocența tânărului Louis la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, iar în a doua pe concretizarea evenimentelor istorice dintr-o perspectivă mai neutră.

Astfel, romanul urmărește viața adolescentului Louis Seynaeve și a familiei lui în timpul războiului în Belgia, între anii 1939-1947. Față de alte cărți a căror acțiune se desfășoară în timpul conflagrației, acesta nu pare să reprezinte o problemă atât de serioasă pentru familia Seynaeve. Războiul și societatea flamandă sunt prezentate din perspectiva adolescentului Louis, care, în consecință, are mai degrabă preocupări specifice vârstei.

Familia Seynaeve este naționalistă, în special tatăl, Staf, un caracter exagerat care, deși lasă o impresie mai mereu irațională, împărtășește mereu opiniile sale despre politică, chiar și atunci când nu știe despre ce vorbește. Soția lui este o mamă absentă din punct de vedere emoțional, o fire mai libertină care nu își dorește să aibă grijă de fiul ei Louis, un adolescent lipsit de experiență și nesigur de viitorul său, fiind afectat atât de lumea din jurul său, cât și de atitudinea părinților. Fiecare personaj din această carte joacă un rol important în creionarea societății flamande din vremea aceea și în scoaterea în evidență a ipocriziei unora dintre belgieni. Ca cititori, observăm maturizarea lui Louis într-o societate a cărei cod moral este nefavorabil și ajungem să ne întrebăm dacă acesta va deveni și el o victimă a ipocriziei.

“Mâhnirea Belgiei” este un bildungsroman ce urmărește maturizarea lui Louis și dorința lui de a deveni scriitor. Ne este prezentată condiția artistului și transformarea lui dintr-un copil inocent și creativ într-un scriitor afectat de circumstanțele războiului și corupția din jurul său.

După începerea războiului oamenii încearcă să-și reia viețile normale și să ignore pericolul care bate la ușă. Unele scene însă evidențiază nivelul de corupție pe care oamenii încearcă să-l ascundă. Mama lui Louis, spre exemplu, lucrează pentru germani, tatăl este un naționalist flamand implicat în viața politică, mătușa lui Louis încearcă la un moment dat să îl seducă. O scenă care însă evidențiază coruperea este aceea în care Tetje oferă favoruri sexuale lui Dick în schimbul a șapte franci, o afacere pe care Louis nu vrea să o înțeleagă.

Multe aspecte ale societății sunt foarte bine analizate și reprezentate de Hugo Claus, ceea ce face această carte o capodoperă. Comparația dintre restul lumii și Louis oferă acestei cărți o perspectivă unică, întrucât acesta nu poate, sau mai bine spus, nu vrea, să înțeleagă schimbările din jurul lui. Firea sa creativă și inocentă creează o discrepanță între ceea ce percepe el legat de război și societate și ce se întâmplă cu adevărat. Faptul că există mai multă colaborare a oamenilor cu naziștii decât rezistență este greu de înțeles, iar Louis, confruntându-se cu această situație, este obligat să își schimbe principiile. Acest lucru s-ar fi întâmplat oricum în procesul de maturizare, însă războiul a funcționat ca un accelerator.

Text de Orbu Maria-Georgiana