Lisa Weeda este o scriitoare, realizatoare de programe literare și scenaristă din Țările de Jos de origine neerlandezo-ucraineană. Romanul său Aleksandra a câștigat în 2022 Premiul Iiterar Bronze Owl pentru cel mai bun debut  în limba neerlandeză.  Ucraina și întreaga istorie zbuciumată a familiei sale se afla la bază textelor ei. Weeda construiește lumi întregi prin întrebuințarea cuvântului scris, reușind să evoce publicului sentimente puternice, atrăgând tot odată atenția asupra unei teme actuale.

Aleksandra prezintă istoria Ucrainei din ultimul secol din perspectiva omului de rând. Cititorul este purtat într-o călătorie atât prin timp cât și prin spațiu, în care realitatea crudă se întrepătrunde cu elemente fantastice, autoarea realizând astfel un roman plin de simbolism.

Acțiunea debutează cu Lisa, personajul principal al romanului, la granița dintre Ucraina și Luhansk.  Lisa  încearcă să treacă granița în provincia separatistă pentru a îndeplini misiunea primită de la bunica sa, Aleksandra, care i-a încredințat un ștergar pe care trebuie să-l ducă acasă. Ștergarul are brodat pe el istoria familiei Temnikov, menit să-i aducă liniște sufletului lui Kolia, un membru al familiei a cărui soartă nu este pe deplin cunoscută. Deși nu i se permite accesul în orașul natal al bunicii sale, Lisa profită de haosul provocat de explozia unei mine și trece granița ilegal, însă cade și rămâne inconștientă. Când se trezește, descoperă că se află într-un loc numit Palatul cazacilor rătăciți, un simbol al ambiției și al orgoliului lui Stalin, loc în care sufletele familiei Temnikov poposesc înainte de a trece mai departe. Acolo Lisa află și mai multe despre greutățile prin care a trecut familia sa. Ea îl întâlnește pe străbunicul său Nikolai, tatăl Aleksandrei, care își dorește să treacă mai departe alături de fiica sa. El este ghidul Lisei prin Palatul cazacilor rătăciți, dar și prin povestea familiei lor.

Aleksandra oferă publicului cititor o poveste emoționantă ce va avea un mare impact asupra cititorului, întrucât subliniază cu măiestrie importanța și unicitatea fiecărui om, dar creând tot odată un sentiment de apartenență.

Text de André Bădică