Louis Couperus este unul dintre cei mai apreciați romancieri neerlandezi de la sfârșitul secolului al
XIX- lea și începutul secolului XX. Couperus a scris proză naturalistă, jurnale de călătorie, texte
care problematizează prezența colonialiștilor olandezi în Indonezia, precum și romane istorice.

Romanul său istoric Comedianții prezintă experiențele a doi gemeni actori, Cecilius și Cecilianus,
veniți în Roma cu trupa lor de teatru pentru a juca în cadrul festivalului Megalesiei. Artiști autentici,
dedicați, cei doi își atrag admirația unui public divers, de la gladiatori la patricieni, uniți cu toții în
pasiunea pentru frumos. Prezența celor doi este cu atât mai necesară, cu cât Roma este
guvernată de un împărat paranoic, de a cărui influență nefastă se poate evada numai prin artă.

Relația celor doi frați este forța motrice a romanului, care alternează cu detaliate pasaje descriptive
ce însuflețesc cadrul narațiunii. Couperus descrie amănunțit arhitectura Romei antice, aplecându-
se cu atenție inclusiv asupra arhitecturii sociale a metropolei, cu sistemul complicat al claselor
sociale cvasi-imposibil de surmontat și păienjenișul relațiilor interumane ce refuză, de cele mai
multe ori, încartiruirea în categorii rigide, reductive.
Romanul evocativ al lui Couperus poate fi citit atât ca un exemplu foarte reușit al unei petite
histoire a Romei antice în anul 96, din timpul domniei lui Domițian, cât și ca o reflecție pe marginea
ideii de timp, și a relației de multe ori ignorată, dar esențială, dintre trecut și prezent.

Text de Gabi Drăghici

Editor: Andreea Meceanu